joi, 26 mai 2016

Dor...de doare!

   
  Sa nu simti! Intelegi? Tu sa ramai …nesimtit! Sa nu simti! Lasa, sa simt eu pentru doi! Trebuia sa simt si asta…
       Probabil ai simtit vreodata …si daca nu ai simtiti, nici nu iti doresc!

    Nu stiu ce e, si de ce doare, dar nu doare, mai mult arde, zgarie, fix aici, in pieptul meu. Simt ca ma sufoca, ca imi taie respiratia si nu mai pot sa gandesc.  Nu mai gandesc….nu stiu ce simt, de ce simt asta, e ca dependenta de droguri, parca sunt in sevraj.

    Inseamna ca daca ma abtin o sa imi treaca?

Dar cum sa ma abtin cand simt ca as putea sa rup straturi de piele cu unghiile, sa imi infig dintii in carnea care miroase a lapte,a cred, sa troznesc oase, sa le rup fara regrete, sa scot inimi din piepturi; as putea sa daram ziduri, sa urlu cat ma tin plamanii, sa cad in genunchi si apoi sa dau cu pumnii in pamant!

       Sa sara sange, sa aud carnea cum plezneste, oase cum se rup, sa simt durerea si sa vad lumea cum plange, ca eu nu mai am lacrimi. Focul asta afurisit din piept, m-a secat! Nu pot sa scap, oricat de tare alerg, tot nu te ajung, alerg degeaba. Obosesc, ma ascund, dar focul tot in mine zace. Si e numai vina ta…

         Tu nu stii nimic din toate astea, nimic! Daca ti-as spune, m-as elibera, ar iesi tot aburul asta, care ma arde… As face loc altui dor, pana data viitoare… 

      Am oboist , nu mai alerg… M-am asezat aici si te astept, poate ma vezi si… vi sa ma ridici, am batut cu dor pamantul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu