marți, 23 august 2011

Pagina de final.

E abstract,pe fiecare zi ma desprind mai mult si mai mult de ceea ce ma inconjoara sau ma inconjura. Simt ca imi apune vremea inainte de a`mi fi inceput...Sentimental m-am nascut bolnava. Sunt un monstru, ranesc oamenii simplii care doar vor sa ma stie bine si le "ud" jignirile celor carora ar trebui sa le intorc spatele inainte de a incepe sa`i cunosc. Nu sunt in stare sa ma leg de o floare ca sa gasesc fericirea, dar nu o caut nici in palate. Pentru mine a ajuns un mit,ceva de neatins si simt ca asa va ramane cat as mai trai. si revin la "mai trai", nu as mai trai decat daca m-as mai naste o data si as alege alta viata cu un alt destin. Poate nu e modul stralucit de a vedea lucrurile,dar toata viata am avut ochii in lacrimi, iar acum imi e greu sa vad clar. Sunt inconjurata de sarcasm, cuvinte grele si repulsie. La dracu` cu toti si toate! Nu acuz pe nimeni ca s-a ajuns aici,doar eu sunt vinovata, am fost propriul meu vanzator de vise,sperante si iluzii. A venit momentul in care ma izbesc de o cruda realitate-nimic nu e cum credeam sau cum as fi vrut sa para...de la oamenii care sunt programati genetic sa te iubeasca, pana la strainul la care ajungi sa te indragostesti. Toti ajung sa te renege , sa te umileasca si apoi sa astepte sa iti treaca. Suntem oameni,vrem atentie , sinceritate si respect, dar cand ajungem sa le primim le vindem repede pe minciuni, minicuri si orgoliu. Pe mine toate m-au imbolnavit,vreau sa plec,sa uit caci nu mai simt nico placere.Prefer sa tac, sa iau cu mine tot ce m-a ranit,minciuni,reprosuri pe care le-am inghitit. Nu sunt capabila sa trec peste atatea, sunt prea dese, prea adanci si nu pot sa razbesc,cand fericirea ma minte si ea si se ascunde. Ma simt strivita ca un tantar de perete, e ceva ce nu pot opri. Nimeni nu cred ca ar intelege . Iau totul cu mine atunci cand plec,doar cei ce au vazut sau au trecut pe langa mine vor stii ce a fost in fiecare moment "de atunci". Am un singur sentiment acum...singuratate...sunt singura, intr`o cutie neagra si primesc soare printr`o crapatura indreptata spre nord.Tanjesc dupa acel soare. E atata durere in suflet...Sa nu intrebe nimeni daca m-a durut sau daca acum imi e bine,pentru ca nimeni nu a venit sa ma scoata din cutie,ba mai mult ...Imi luati raza de soare si apoi radeati...azi, plang eu pentru voi, maine, cand eu am sa rad, voi o sa plangeti dupa mine. :)

marți, 15 februarie 2011

Funny valentine


este atunci cand stai picior peste picior intr-o cafenea si sorbi cafeua cu niste buze

contractate

rosiatice

zgariate de niste colturi de dinti dintr-un amor trecut

doar stai, si incepi sa ii ignori pe cei din jur,

zgomotul iti paraseste lobul urechii…

si incepi sa iti zambesti, traganduti gura intr-o parte, ochii ti se deschid ca sa te vada mai bine,

tu, pe tine insuti, in locul x, in situatia y, cu persoana z

peste cateva momente iti aduci aminte de locul x’, situatia y’, si persoana z’ care se intampla “acum” si zambesti din nou, pentru ca e o reactie fireasca la ce se intampla

dar nu e zambetul tau, cineva te stie, te cunoaste, si te simte,

pe dinauntru

E timpul sa pleci, crezi, simti, vrei acest lucru

pe drum, atunci cand stii ca trebuie sa te intorci acasa, iti place pe unde ai fost si cu cine te ai vazut…

zambesti din nou, el al tau zambet

devine localul preferat, situatia perfecta si persoana potrivita

desigur acuma asculti o melodia pe care nu o stie nimeni….

joi, 6 ianuarie 2011

Sunt multi care au simtit asta!

  Minunat, a mai trecut o luna.
    Luna in care am avut impresia ca mi s-a schimbat viata de 3-4 ori, dar atat de mult s-a metamorfozat incat, acum e la fel!
   Doar ca am capatat noi experiente, noi impedimente, injuraturi proaspete - limbajul trivial cu mult imbogatit; tot ce se poate fura din societate.
    Am constatat cat de sanguinica,egoista si sarcastica pot fi. Nu ca mi-ar place sa fiu asa, dar sincer, sunt nevoita. Cum sa mai fi om cand esti inconjurat de cotarle viciate....
   Trebuie sa devi un combatant, sa iti aperi teritoriul. E greu sa faci fata cand toti te ataca,iar un asalt de al lor frontal,pare o somitate constrangatoare spre regres. Pe mine, ca om, apoi ca fiara, atacurile ma bulverseaza , antrenandu`ma catre un potential masacru! Nu crima, savarsit pentru autoaparare.

  Poate ar fi mai rezonabila o crima,dar ea, duce ireversibil la urmatoarea, urmatoarea, si , intr-un final ajungand la masacru ce se intende pe ani intregi.
  Orice asasinat duce la urmatorul , exact ca si cu "lichidarea atacatorilor". Nu ii poti dobora pe toti ca la jocul de Bowling, cand esti singur.
    Bagi coada intre picioare cand esti imprejmuit, plangi in tine, te certi, zici ca ei si faci pe prostu`. Apoi ii apropii... unu cate unu, si le dai in cap cand le bate soarele in fata!