vineri, 18 iunie 2010

Simple sentimente provocate


Te simti constrans, apasat, cuprins de teama-- esti marginalizat si neinteles.In jur ai intuneric si umbre, fara cale de scapare, esti prins intr`un joc cu false reguli.. esti ca pe marginea unei prapastii iar din spate bate un vant puternic! Te intrebi atunci de ce toti sunt in esenta lor la fel..?de ce aleg sa minta doar pentru ca nu mai esti ca ei?

Te inchizi in tine, respiri incet, intrerupt, nu mai suporti, caci te apasa.In minte iti navalesc ganduri...ce sa faci-sa fugi!-n`ai unde! sa ii lovesti!-esti de unul singur! si fiecare bataie a inimii te impinge mai mult spre dorinta arzatoare de a pune capat vorbelor si de a descompune fiecare nepriceput care se uita mai intai la tine pentru a te mai vorbi cateva saptamani , si apoi la el, care e subred din toate cele. Dar gandul ca toate astea nu se vor termina curand te inspaimanta, te fac sa strangi din dinti, sa iti rozi buzele, vrand sa spui ceva, dar cui? Tremuri, te opresti si te straduiesti sa nu clipesti, sa nu iti lasi durerea sa se lichefieze, si atunci vor vedea ca te doare.Te asezi, iti aprinzi o tigara si privesti in gol...nu vezi pe nimeni desi e aglomerat. Incepi sa speri ca odata cu trecerea anilor, timpul va face ordine printre oameni, iar cei ca ei se vor duce inainte de vreme acolo unde toti plecam si nu ne mai intoarcem ; sa speri ca subiectele lor se vor diminua,iar tu vei cresete si vei putea razbi.

Desi vezi totul asa de departe, si tot ei iti pun piedici, te gandesti ca va veni o vreme...vremea ta, vreme in care vei face ce vrei, ca si o domnie.Te ridici...privesti in jur.. e la fel de aglomerat, dar parca e altfel...mai tragi un fum, arunci tigara , apoi o calci, mergi mai departe!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu